All posts tagged vacanta

Prin oraș: Casa Batlló

Nu există să știi ceva, cît de cît, despre Barcelona, și să nu fie printre alea cîteva lucruri și Casa Batlló – simbol, dacă vreți, al orașului, al modernismului, al lui Gaudí însuși.

Timp de 3 ani am tot evitat s-o vizitez, ba pe motiv că-i plin de turiști, ba că e scump, ba că e prea populară, ba că [insert alte motive]. Am decis într-un final că intrarea n-o să se facă mai ieftină, nici turiștii mai puțini, așa că aș face bine, dacă tot locuiesc aici, s-o vizitez, măcar odată-n viață. Ceea ce am și făcut, și-am aflat cu bucurie că 1. dacă ești rezident, biletul e mai ieftin (15 euro, comparativ cu 23 cel mai ieftin pînă la 36 cel mai scump). 2. dimineața, pe la un 9.30-10 e încă o oră decentă de vizitat, turistul încă doarme sau își bea cafeaua con leche pe undeva.

Înainte să vă las niște poze care să vă facă poftă / curaj de vizitat, cîteva concluzii:
– casa e mare pe dinafară, dar de vizitat sînt practic 2 paliere, scările interioare și acoperișul;
– Gaudí a fost un tip foarte deștept (no news here), toate șmecheriile legate de aerisire și luminozitate m-au impresionat la fel de mult ca detaliile decorative și arhitectonice (orice tip de bilet are smart guide, așa că informații complete la fața locului sau google dacă țineți neapărat);
– dacă tot ajungeți acolo, uitați-vă cu atenție și la celelalte case din zonă, așa numita Manzana de la discordia (un foarte isteț joc de cuvinte, manzana înseamnă în limba spaniolă atît măr cît și bloc), sînt nișe bijuterii arhitectonice pe care e păcat să le ratați.
– dacă vreți să evitați statul la cozi, luați bilete în prealabil de pe net.

Postcards: San Sebastian, Bilbao

A photo posted by David Cristian (@departive) on

A photo posted by David Cristian (@departive) on

A photo posted by Lavinia (@rosuvertical) on

A photo posted by David Cristian (@departive) on

A photo posted by David Cristian (@departive) on

De San Sebastián (Donostia în euskara, limba bască), musai să fi auzit. Dacă nu pentru frumusețe, pentru gastronomia bască în general și pintxos în particular (e al doilea oraș în lume, după Kyoto, la numărul de stele Michelin pe cap de locuitor), pentru festivalul de film sau pentru că anul ăsta e una dintre cele două capitale culturale europene, împreună cu Wrocław, în Polonia.

***

A photo posted by David Cristian (@departive) on

A photo posted by Lavinia (@rosuvertical) on

A photo posted by Lavinia (@rosuvertical) on

A photo posted by David Cristian (@departive) on

A photo posted by Lavinia (@rosuvertical) on

Museo Guggenheim, de care se face responsabil, ca arhitect, Frank Gehry (domnul cu peștele de pe plaja din Barceloneta), a făcut din Bilbao o destinație turistică, începînd cu 1997. Pe lîngă muzeu, care e un musai dacă vă pasionează arta modernă, orașul în sine, cochet, curat, între munți și dealuri, a fost pentru mine o adevărată surpriză.

Apropo de Guggenheim, dacă vă interesează memoriile sau arta modernă sau amîndouă, la Pandora M a apărut de curînd Confesiunile unei dependente de artă de Peggy Guggenheim, care nu-mi dau seama dacă e același lucru cu ce am citit eu acum cîțiva ani, Out of This Century: The Autobiography of Peggy Guggenheim, dar cred că da, și mie mi-a plăcut.

La plajă cu Bill Bryson

Eu sînt unul dintre (presupun) puținii cărora nu le place la plajă. Îmi place marea, îmi place nisipul, să le văd, să și înot, mă bucur că le am aici aproape, dar nu țin să fiu bronzată (și deci nu sînt aproape niciodată, decît din greșeală). Nu suport să stau la soare, și chiar dacă stau, sînt exclusiv sub umbrelă, iar o zi la plajă e aproape peste puterile mele, mai ales de cînd cu mămicia, cînd asta implică pregătiri minuțioase înaintea plecării, asigurat distracție și supraveghere copil, făcut față mîrîielilor de după. Așa că simpatizez total cu Bill Bryson, și dacă mai sînteți de-ăștia de nu vă dați în vînt după plajă, ridicați mîna, facem o petiție ceva, că tot e la modă.

A day at the beach

Every year, about this time, my wife wakes me up with a playful slap and says, “I have an idea. Let’s drive for three hours to the ocean, take off most of our clothes, and sit on some sand for a whole day.”
“Why?” I will say warily.
“It will be fun,” she will insist.
“I don’t think so,” I will reply. “People find it disturbing when I take my shirt off in public. I find it disturbing.”
“No, it will be great. We’ll get sand in our hair. We’ll get sand in our shoes. We’ll get sand in our sandwiches and then in our mouths. We’ll get sunburned and windburned. And when we get tired of sitting, we can go for a dip in water so cold it actually hurts. At the end of the day, we’ll head home at the same time as 37,000 other people and get in such a traffic jam that we won’t get home till midnight. I can make interesting observations about your driving skills, and the children can pass the time sticking each other with sharp objects. It will be such fun.” The tragic thing is that because my wife is English, and therefore beyond the reach of reason where saltwater is concerned, she really will think it’s fun. Frankly, I have never understood the British attachment to the beach.
So when, last weekend, my wife suggested that we take a drive to the ocean, I put my foot down and said, “Never – absolutely not,” which is of course why we ended up, three hours later, at Kennebunk Beach in Maine.
On arrival, our youngest – I’ll call him Jimmy in case one day he becomes a lawyer – surveyed the scene and said, “OK, Dad, here’s the situation. I need an ice cream cone, an inner tube, a deluxe pail and shovel, a hot dog, some candy, an inflatable raft, scubadiving equipment, my own waterslide, a cheese pizza with extra cheese, and a bathroom.”
“They don’t have those things here, Jimmy,” I chuckled.
“I really need the bathroom.”
I reported this to my wife.
“Then you’ll have to take him to Kennebunkport,” she said serenely from beneath a preposterous sun hat.
By the time we found a bathroom, little Jimmy didn’t need to go any more, so we returned to the beach. By the time we got there, some hours later, I discovered that everyone had gone off for a swim, and there was only one half-eaten sandwich left. I sat on a towel and nibbled at the sandwich.
“Oh look, Mommy,” said number two daughter gaily when they emerged from the surf a few minutes later. “Daddy’s eating the sandwich the dog had.”
“Tell me this isn’t happening,” I began to whimper.
“Don’t worry, dear,” my wife said soothingly. “It was an Irish setter. They’re very clean.”
I don’t remember much after that. I just took a little nap and woke up to find that Jimmy was burying me up to my chest in sand – which was fine, except that he had started with my head – and I got so sunburned that a dermatologist invited me to a convention in Cleveland the following week as an exhibit.
We lost the car keys for two hours, the Irish setter came back and stole one of the beach towels and then nipped me on the hand for eating his sandwich, and number two daughter got tar in her hair. It was a typical day at the beach in other words.
“That was wonderful,” said my wife. “We have to do that again soon.”
And the heartbreaking thing is she really meant it.

(Bill Bryson, Notes From A Big Country)

Postcards: Colònia Güell

Numele Güell sună cunoscut cel puțin datorită parcului care-i poartă numele, chiar dacă de fapt ne gîndim la el (parcul) ca și cum ar fi al lui Gaudí. Sponsorul lui Gaudí (sau mecena, dacă preferați să rămînem în sfera artistică), Eusebio Güell, a fost un prolific industriaș & om politic, și, vizionar fiind, la sfîrșitul secolului 19 a format pe lîngă una din fabricile sale de textile o adevărată comunitate: a construit locuințe pentru muncitori, magazine, dispensar, școală, teatru, biserică etc. Pentru designul și construcția bisericii l-a angajat pe Gaudí și i-a dat mînă liberă să facă ce vrea, indiferent de costuri, însă după decesul patronului, fiii lui n-au mai avut interesul să continue construcția, așa că biserica a rămas neterminată, iar naosul, partea pe care a reușit să o termine, a rămas cunoscută drept cripta lui Gaudí.

Cripta e, bineînțeles, atracția principală a coloniei (azi un sătuc mic și liniștit unde-ți vine să închiriezi o casă de vacanță), dar pe lîngă ea mai există cîteva clădiri în stil modernist care merită văzute, chiar dacă doar din exterior.

Dacă vă tentează Colonia Güell, e bine de știut că se află la 20 de minute de Barcelona și se ajunge foarte ușor cu trenul sau mașina.

Postcards: Tossa de Mar

Processed with VSCOcam with c2 preset

Processed with VSCOcam with e1 preset

Processed with VSCOcam with f2 preset

Processed with VSCOcam with q6 preset

IMG_8597-2

Processed with VSCOcam with a6 preset

***
Tossa de Mar se află cam la o oră și ceva de Barcelona, pe Costa Brava. Se ajunge cu mașina sau autobuzul, care se poate lua fie din aeroport, fie din oraș. E un orășel (fost sat pescăresc, înțeleg) mult mai mic și mai liniștit decît mai cunoscutul Lloret de Mar, deși pe perioada verii cred că e destul de aglomerat (noi am fost în vacanță la început de septembrie). Pe lîngă plaje (3), Tossa mai are un castel care arată destul de spectaculos în poze, recunoașteți!, iar orașul vechi cu străduțe și taverne te cam îmbie la plimbat, mîncat și pozat, ceea ce am și făcut. Vedeți mai multe aici.

Lecturi de vară

Eu nu prea îmi iau cu mine în vacanțe cărți cu mare, soare și din astea, ci la nimereală (dovadă că acum cîțiva ani m-am chinuit de-a dreptul cu Puppa Russa, care numai carte de vacanță nu e). Am citit în vacanțele ultimilor ani Numele meu e Roșu dar și Cartea vieții mele de E. Istodor (foarte faină, o recomand), mai multe de Kundera dar și crime stories scandinave sau Memoriile lui Hadrian ori Henry James, deci o salată. Dar poate sînteți unii care preferați ceva la temă, nu musai ca lectură de vacanță, așa că mi-a venit în minte să zic despre cîteva care cred eu că se potrivesc, dintre cele pe care le-am citit, o să explic mai către sfîrșit și de unde mi-a venit ideea. Am trecut titlurile direct în română, acolo unde există, ca să fie mai ușor de găsit.

Încep cu 5 cărți să le zicem clasice, și motivația pentru fiecare

Processed with Moldiv

Marea, marea / Iris Murdoch. Pentru mare, desigur. A Nordului, dacă bine îmi amintesc. Nu e fix o lectură de vacanță, dar Iris Murdoch e genială iar Charles Arrowby unul dintre personajele mele preferate din toate timpurile.

Moartea la Veneția / Thomas Mann. Pentru Veneția și plajă. Nu e o carte optimistă, dar e scurtă și foarte profundă. Uite că și von Aschenbach e unul dintre personajele mele preferate, ce să vezi.

Cameră cu vedere / E.M. Forster. Pentru călătoria în Italia (Florența? Nu mai știu.) și o poveste de dragoste simpatică. Vedeți și filmul, musai neapărat.

Magicianul / John Fowles. Pentru Grecia și insulele ei, pentru marea Egee și o poveste încîlcită și misterioasă pînă la enervare.

Întinsa mare a Sargaselor / Jean Rhys. Pentru soare și Caraibe, miros de rom, cuișoare și vetiver. Realism magic și backgroundul soției nebune a domnului Rochester din Jane Eyre.

Și-acum 5 care nu-s neapărat cu mare, soare și destinații de vacanță, dar lejere și amuzante, bune de citit pe șezlong. Sau pe-un colț de stîncă :P

Processed with Moldiv

Someday, Someday, Maybe / Lauren Graham. Povestea lui Franny, una dintre multele tinere fete ajunse în NY cu dorința de a deveni actrițe. Probabil e și un pic de autobiografie la mijloc, Lauren Graham e simpatica actriță din Gilmore Girls și Parenthood.

Proiectul Rosie / Graeme Simsion. Dacă vă place Sheldon din Big Bang Theory, o să vă placă romanul ăsta. Chiar și dacă nu. Văd că a apărut și continuarea, The Rosie Effect, încă n-am citit-o.

Where’d You Go, Bernadette / Maria Semple. E foarte, foarte amuzantă, cu un stil modern: emailuri, PDF-uri, articole, un Ted Talk etc. Bernadette e o mamă foarte mișto, și mai e și cu o călătorie. În Antarctica!

Nu-mi place cum arată gîtul meu / Nora Ephron. Nora Ephron e responsabilă pentru multe dintre comediile romantice faimoase (When Harry Met Sally, Sleepless in Seattle, You’ve Got Mail etc.), așa că s-ar putea să vă placă eseurile din cărțulia asta, sînt despre cum e să îmbătrînești și tot ce aduce asta după sine. Ideal ar fi să vă aducă un zîmbet pe buze.

Weird Things Customers Say in Bookshops / Jen Campbell. O s-o dați gata în vreo două ore, maximum, e, cum zice și titlul, despre chestii stupide pe care le zic oamenii în librării. Gen:

“CUSTOMER: I read a book in the sixties. I don’t remember the author, or the title. But it was green, and it made me laugh. Do you know which one I mean?”

Jen, despre care am mai vorbit, mi-a dat ideea cu cărțile de vară. În videoclipul ăsta, face niște sugestii, poate vreți să trageți cu ochiul. Din ce amintește ea, eu mi-am propus să citesc (sper!) The Accidental, de Ali Smith, pe care deja o am, și mi-am mai notat pe undeva un titlu, acum nu mai știu care. Dar am și
The No. 1 Ladies’ Detective Agency de Alexander McCall Smith, care, desfășurîndu-se în Africa, mie îmi sugerează vară, așa că deja sînt două pe listă.

Astea-s sugestiile mele, sigur c-ar fi putut fi mult mai multe, dar am deja 10. Dacă aveți voi și altele, spuneți, ca să completăm lista.

Vacanță în Barcelona – tips & tricks

De cînd scriu și despre Barcelona, ce se mai poate vedea și face aici, am primit mai multe întrebări pe mail și am încercat să răspund de fiecare dată cît mai detaliat, în funcție de informațiile pe care le aveam la vremea respectivă. Ca să fie mai simplu pentru toți, le-am adunat pe toate aici și o să le updatez pe măsură ce aflu lucruri noi. Sper să vă fie de ajutor, știu că printre voi sînt mulți care deja au vizitat orașul, așa că nu vă sfiiți să faceți completări sau recomandări.

Cazare

Eu n-am vizitat niciodată Barcelona înainte de a locui aici, așa că, din păcate, nu știu ce să vă recomand. Evident găsiți pe situri de specialitate sute de recomandări, de la hoteluri și pensiuni, pînă la hosteluri și închiriat de apartamente prin sisteme gen airbnb. Atenție doar, dacă vă luați un apartament, nu fiți gălăgioși și nepoliticoși cu vecinii. Știu că poate n-ar trebui să amintesc mărunțișurile astea, nu le luați personal, e vorba doar de faptul că barcelonezii sînt sătui de turiștii zgomotoși care nu realizează că locuiesc într-un bloc cu alte persoane care trăiesc acolo și ar vrea să se odihnească, nu sînt în vacanță ca și ei. E drept că nu au neapărat un dinte împotriva turiștilor ca atare, ci mai degrabă împotriva celor care închiriază astfel de apartamente. Atenție și la zona în care vă luați cazare, verificați înainte să fie una prietenoasă; Barcelona nu e doar lapte și miere, are și zone mai puțin plăcute. Mi-a scris mai demult una din cititoarele blogului care a vizitat Barcelona, că au locuit la o pensiune în Raval, și deși patronii erau OK, zona și în general atmosfera, nu. Abuzați de Google atunci cînd căutați cazare sau mergeți pe mîna prietenilor.

A photo posted by roșuvertical (@rosuvertical) on

Transport

Unul dintre primele sfaturi pe care vi le pot da e să vă luați bilet dus-întors la Aerobus, care e valabil 15 zile mi se pare, ieșiți un pic mai ieftin decît dacă le luați separat. Sigur diferența nu e uriașă, dar mai bine bei o bere-două de marunțișul ăla, nu? Și să aveți pregătiți bani mărunți, șoferii nu acceptă bancnote mai mari de 20 euro.

O altă variantă, mult mai ieftină, e autobuzul 46, care circulă între aeroport și Piața Espanya. Nu știu exact de unde se pot lua bilete din aeroport, dar bănuiesc că trebuie să existe automate de bilete sau poate de la șofer. Mă mai interesez.

Metroul e foarte bine pus la punct, ajungi oriunde cu el. O cartelă cu 10 călătorii costă 9,9 euro și poate fi folosită și la tren, troleibuz sau autobuz. Există și cartele tip family, cu mai multe călătorii, s-ar putea să vă fie mai de folos. Găsiți și aplicații mobile pentru Metro Barcelona, cel puțin două știu eu. Apropo, mai știți vreun oraș în care să se fi ieftinit transportul în comun? În Barcelona da, începînd cu anul ăsta.

Pentru că e un oraș foarte prietenos cu bicicliștii, o soluție ar fi să închiriați biciclete, prețurile sînt undeva la 10 euro pe zi și 45 pe săptămînă. Există foarte multe astfel de centre, le găsiți la o căutare simplă pe net. Există și tururi ghidate pentru bicicliști, s-ar putea să vă surîdă o astfel de variantă.

Mîncare

Reamintesc că nu știu Barcelona ca turist, respectiv nu știu care-s așteptările majore ale fiecăruia cu privire la oraș, dar intuiesc mîncare bună pe bani puțini. Pentru că, așa cum am mai spus, locuim în Gràcia, un cartier plin cu restaurante și bodeguțe locale și etnice, rareori ne aventurăm să mîncăm foarte departe de casă, dat fiind că avem și o toddleriță după noi. Așa că nu vă pot recomanda restaurante romantice la malul mării sau pe vîrful Montjuïcului. Aici poate primim sugestii de la cei care au fost și le-a plăcut pe unde au mîncat. Sau instalați Tripadvisor ori altă aplicație de genul și vedeți ce zic unii și alții. Apropo de copii, probabil știți că nu se fumează în locurile publice, așa că e foarte OK să mergeți cu ei în orice restaurant sau cafenea, multe dintre ele le oferă hîrtie și creioane de colorat, ca să nu mai zic că unele, cum ar fi Pudding, sînt de-a dreptul de poveste. O listă cu cele mai child-friendly restaurante găsiți aici.

Ce vă pot recomanda însă, e să încercați meniu del dia, meniul zilei, la un preț rezonabil. Majoritatea restaurantelor îl au în timpul săptămînii și costă în jur de 10 €; conține felul 1 și 2, băutură și desert sau cafea.

Evident, orice masă luată în apropierea zonelor de maxim interes turistic e din start mai scumpă. Dacă nu sînteți dintre cei care vor neapărat să admire Sagrada Familia în timp ce savurează o paella, mergeți două trei străzi mai departe și mîncați la fel de bine pe bani ceva mai puțini. Am observat că unele restaurante taxează un pic mai mult dacă iei masa pe terasă față de interior. E o diferență mică, dar e bine de știut. De exemplu, o cafea cu lapte costă în interior 1,40 € pînă la ora 18, după ora 18 1,70 €, iar la terasă, oricînd, 1,90 €. Astea nu sînt prețurile peste tot, am dat un exemplu de o cafenea unde am fost recent.
Ah, da. Și sper că nu țineți musai (ca niște turiști dintr-o țară mare, știm noi care, dar nu dăm nume) să beți Starbucks în vacanță. Bucurați-vă de cafe con leche, în păhărel mic de sticlă, ca orice localnic.

A photo posted by roșuvertical (@rosuvertical) on

Diverse

Cum am mai spus, orice bilet luat în avans de pe internet, fie ca e vorba de zoo, acvariu, muzee sau casele lui Gaudí, vă scutește de statul la cozi (care uneori sînt destul de mari, cel puțin la case și muzeul Picasso), plus că puteți alege, în unele cazuri, ora la care vreți să vizitați, și de multe ori e și mai ieftin așa.

Magazinele de suveniruri sînt peste tot pe lîngă obiectivele turistice. Dar dacă vreți altceva decît eternele chinezisme, vă recomand un magazin care se află la parterul clădirii care adăpostește Colegiul Arhitecților din Barcelona, foarte aproape de Catedral de Barcelona. Pe lîngă faptul că probabil o să vreți să-l vedeți pentru că pereții exteriori au fost desenați de însuși Picasso, înăuntru găsiți produse net superioare calitativ celor din magazinele de suveniruri de care ziceam (și un pic mai scumpe, ce-i drept); de la magneți, căni, tote bags, carnețele, pînă la cărți despre istoria, arta și arhitectura Catalunyei/Barcelonei, ceasuri, stilouri sau bijuterii inspirate din simbolistica Barcelonei.

A photo posted by roșuvertical (@rosuvertical) on

Vizitați Rambla și Boqueria doar dacă țineți neapărat; eu sînt agorafobică, nu mă dau deloc în vînt după aglomerarea din locurile astea; vă spun sincer că sînt multe alte piețe în care puteți bea sucuri proaspete de fructe sau locuri unde puteți mînca fructe de mare gătite pe loc, dar dacă vi se pare o experiență care să merite înghesuiala, go for it!

Iar în final, nu uitați să vă luați încălțăminte comodă și aveți grijă la hoții de buzunare.
Vacanță plăcută!

***
Poate vă interesează și:
* Dacă vă nimeriți în Barcelona cu copiii
* Ce mai poți vedea în Barcelona cu copiii
* De văzut înainte de a vizita Barcelona

Postcards: Porto






***
Porto a fost destinația noastră de vacanță din anul ăsta. Ca o șaorma: cu de toate. Cu soare cald și septembrie binevoitor, dar și cu ploaie mocănească și frig; cu mîncare foarte bună, dar și cu o toxinfecție urîtă de tot; cu plimbări lungi și (relativ) relaxante prin locuri frumoase, dar și cu oboseală, nesomn și mîrîieli. Viața cu copii. Mereu suprinzătoare, niciodată plictisitoare.

Load More