All posts tagged turism

Prin oraș: Casa Batlló

Nu există să știi ceva, cît de cît, despre Barcelona, și să nu fie printre alea cîteva lucruri și Casa Batlló – simbol, dacă vreți, al orașului, al modernismului, al lui Gaudí însuși.

Timp de 3 ani am tot evitat s-o vizitez, ba pe motiv că-i plin de turiști, ba că e scump, ba că e prea populară, ba că [insert alte motive]. Am decis într-un final că intrarea n-o să se facă mai ieftină, nici turiștii mai puțini, așa că aș face bine, dacă tot locuiesc aici, s-o vizitez, măcar odată-n viață. Ceea ce am și făcut, și-am aflat cu bucurie că 1. dacă ești rezident, biletul e mai ieftin (15 euro, comparativ cu 23 cel mai ieftin pînă la 36 cel mai scump). 2. dimineața, pe la un 9.30-10 e încă o oră decentă de vizitat, turistul încă doarme sau își bea cafeaua con leche pe undeva.

Înainte să vă las niște poze care să vă facă poftă / curaj de vizitat, cîteva concluzii:
– casa e mare pe dinafară, dar de vizitat sînt practic 2 paliere, scările interioare și acoperișul;
– Gaudí a fost un tip foarte deștept (no news here), toate șmecheriile legate de aerisire și luminozitate m-au impresionat la fel de mult ca detaliile decorative și arhitectonice (orice tip de bilet are smart guide, așa că informații complete la fața locului sau google dacă țineți neapărat);
– dacă tot ajungeți acolo, uitați-vă cu atenție și la celelalte case din zonă, așa numita Manzana de la discordia (un foarte isteț joc de cuvinte, manzana înseamnă în limba spaniolă atît măr cît și bloc), sînt nișe bijuterii arhitectonice pe care e păcat să le ratați.
– dacă vreți să evitați statul la cozi, luați bilete în prealabil de pe net.

Street art în Barcelona (2)

Dacă ați vizitat Barcelona e foarte probabil să vă fi intersectat puțin cu arta stradală, nu de alta dar e foarte la îndemînă (pe toate gardurile, cum ar veni – la propriu), am mai povestit și eu despre ea cu cîteva ocazii (aici mai pe larg, de exemplu).

Acum cîteva săptămîni, în căutarea muralului burlesc de mai jos, al franțuzoaicei Miss Van (care a început să picteze pe ziduri de prin ’93, deci nu e tocmai o tinerică, așa cum ne-am aștepta cînd vine vorba de pictat pereți), am găsit întîmplător, la un minut distanță, un alt zid pictat din cap pînă-n picioare, pe toată înălțimea unui bloc, atît de înalt că nu mi-a încăput în poză. Artistul e Sixe Paredes iar muralul (El Espíritu de la Montaña) e actualmente cel mai mare din Barcelona. Ambele se află în zona Guinardó.

Peste următoarele am dat tot întămplător, deși știam că Vallcarca e o zonă cu mult street art, care în multe cazuri (cum ar fi și Carboneria), e în strînsă legătură cu activismul, squaterii (care nu știu cum se cheamă în română -?) și protestele de aproape orice fel. Nu știu cine sînt artiștii, dacă aflu completez cu informații.

Va urma, probabil.

Din Spania, cu drag (9)

* O nouă teorie, care, dacă s-ar dovedi adevărată (deși nu prea văd cum), ar face furori în lumea literară, spune că e posibil ca Shakespeare și Cervantes să se fi întîlnit în 1605 în Valladolid. Shakespeare a făcut parte (se crede) în acel an dintr-o delegație care a vizitat orașul în vederea semnării unui tratat de pace, în timp ce Cervantes locuia acolo cu familia lui.

* Despre Gaudí am auzit cu toții, mulți i-au și admirat lucrările și toată lumea e fascinată de fațada casei Batlló sau de băncuțele din Park Güell. Însă puțini știu că autorul mozaicurilor colorate (plus alte bijuterii arhitecturale) atribuite (doar) lui Gaudí sînt de fapt creația unui mai tînăr colaborator al lui, Josep Maria Jujol, despre care s-a făcut foarte recent un documentar.

* Dacă ajungeți în Spania și vă săturați de tapas și de plajă (lol), uitați o listă cu cele mai meseriașe muzee. Eu am descoperit unul aproape, Micromundi, un muzeu dedicat miniaturilor, în Besalú, îl pun pe listă.

* Și dacă tot sîntem la liste, continuăm vizita culturală cu 7 biblioteci ultramoderne, dintre care descopăr că una e chiar în Barcelona, și aproape de mine, deci aș putea s-o vizitez.

* Iar dac-am ajuns la cărți, iată-le și pe cele mai bine vîndute (lista e de săptămîna trecută). La chica del tren (Fata din tren) continuă să fie sus în top, dar a intrat tare Ildefonso Falcones cu Los herederos de la tierra (Moștenitorii pămîntului), continuarea romanului său de mare succes La catedral del mar (Catedrala mării), un monstruleț de 700 de pagini, tradus și în română.

* Și să nu uităm desigur, în caz că v-a scăpat amănuntul, că în noiembrie va apărea și ultima parte din seria cimitirului cărților uitate de Carlos Ruiz Zafón, El laberinto de los espíritus, (Labirintul spiritelor). Presupun că se va traduce repejor și în română.

null

Adéu!

Postcards: San Sebastian, Bilbao

A photo posted by David Cristian (@departive) on

A photo posted by David Cristian (@departive) on

A photo posted by Lavinia (@rosuvertical) on

A photo posted by David Cristian (@departive) on

A photo posted by David Cristian (@departive) on

De San Sebastián (Donostia în euskara, limba bască), musai să fi auzit. Dacă nu pentru frumusețe, pentru gastronomia bască în general și pintxos în particular (e al doilea oraș în lume, după Kyoto, la numărul de stele Michelin pe cap de locuitor), pentru festivalul de film sau pentru că anul ăsta e una dintre cele două capitale culturale europene, împreună cu Wrocław, în Polonia.

***

A photo posted by David Cristian (@departive) on

A photo posted by Lavinia (@rosuvertical) on

A photo posted by Lavinia (@rosuvertical) on

A photo posted by David Cristian (@departive) on

A photo posted by Lavinia (@rosuvertical) on

Museo Guggenheim, de care se face responsabil, ca arhitect, Frank Gehry (domnul cu peștele de pe plaja din Barceloneta), a făcut din Bilbao o destinație turistică, începînd cu 1997. Pe lîngă muzeu, care e un musai dacă vă pasionează arta modernă, orașul în sine, cochet, curat, între munți și dealuri, a fost pentru mine o adevărată surpriză.

Apropo de Guggenheim, dacă vă interesează memoriile sau arta modernă sau amîndouă, la Pandora M a apărut de curînd Confesiunile unei dependente de artă de Peggy Guggenheim, care nu-mi dau seama dacă e același lucru cu ce am citit eu acum cîțiva ani, Out of This Century: The Autobiography of Peggy Guggenheim, dar cred că da, și mie mi-a plăcut.

În căutarea timpului pierdut

A fost o vreme, acum vreo 9-10 ani, cînd eram foarte fascinată de art nouveau. Am citit pe net, mi-am luat cărți, l-am spionat cît s-a putut atunci prin Cluj, Oradea, Budapesta și nu mai știu pe unde, fără să mă gîndesc că o s-ajung într-o zi să locuiesc într-un oraș în care art nouveau-ul, cunoscut aici sub numele de modernism catalan, e practic la el acasă.

Am fotografiat ieri o patiserie și mi-am amintit că am pe Insta mai multe poze moderniste de prin Barcelona, așa că am încropit o mini-colecție. N-o fi fost Proust în vizită la Barcelona (sau mai știi?), dar îmi imaginez că i-ar fi plăcut.

A photo posted by Lavinia (@rosuvertical) on

A photo posted by Lavinia (@rosuvertical) on

A photo posted by Lavinia (@rosuvertical) on

A photo posted by Lavinia (@rosuvertical) on

A photo posted by Lavinia (@rosuvertical) on

A photo posted by Lavinia (@rosuvertical) on

A photo posted by Lavinia (@rosuvertical) on

Din Spania, cu drag (7)

Hehe, de mult n-am mai transmis de pe plaiuri iberice, așa că poftiți niște linkuri:

* Începem încet, dar sigur, cu o “căsuță” mediteraneană, La Casa Del Acantilado, în Granada. Arhitecții sînt de la un studio din Madrid, clienții – un cuplu tînăr cu copil. Mă scuzați, ce cuplu tînăr are posibilitățile astea?! :((

* Continuăm cu 40 locuri din Spania mai puțin (sau deloc) cunoscute – dacă vreodată sînteți în pană de idei. Eu am senzația că și să trăiești o viață doar în Spania, și tot nu apuci să vezi tot ce-i fain de văzut.

* 13 motive să fii vegetarian în Spania aka 13 mîncăruri autohtone, de la gazpacho la churros, plus altele de care probabil n-ați auzit încă.

* Cele mai populare nume date copiilor în ultimii ani. Pe plan general, Lucía și Hugo. În Barcelona, Martina și Marc.

* Cele mai bune aplicații spaniole, de la gestionat finanțe, la căutat medici și spitale, Social Diabetes (premiată și se pare foarte utilă, tradusă în 11 limbi), vînzări/cumpărări (singura pe care eu o folosesc) etc.

* María Peñil Cobo, o artistă spaniolă care locuiește acum în SUA, cultivă bacterii cu care ulterior creează mici opere de artă, gen:

* Alfonso Aguirre a ajuns să picteze cu vin din greșeală. I-a plăcut, așa că a continuat.

Atît pentru azi. Adéu!

Postcards: Sitges

***

Sitges e un orășel catalan care ține de provincia Barcelona și dacă nu ar suna extrem de stupid, am putea să-i spunem stațiune, pentru că e aproape exclusiv turistic (17 plaje, 3 porturi sportive). E o localitate tipic mediteraneană, cu case albe, străduțe înguste și pietruite și bodegi la tot pasul. Sitges a fost comparat cu Saint Tropez, și datorită climei, dar și pentru faptul că este un oraș scump, cu proprietăți egale ca valoare cu unele dintre cele mai scumpe ale Europei. Aproape o treime dintre cei aproximativ 28.000 de rezidenți sînt bogătași europeni ai căror copii studiază la școli internaționale din zonă. Din Barcelona se ajunge foarte ușor, cu trenul, în aproximativ 40 de minute.

Postcards: Colònia Güell

Numele Güell sună cunoscut cel puțin datorită parcului care-i poartă numele, chiar dacă de fapt ne gîndim la el (parcul) ca și cum ar fi al lui Gaudí. Sponsorul lui Gaudí (sau mecena, dacă preferați să rămînem în sfera artistică), Eusebio Güell, a fost un prolific industriaș & om politic, și, vizionar fiind, la sfîrșitul secolului 19 a format pe lîngă una din fabricile sale de textile o adevărată comunitate: a construit locuințe pentru muncitori, magazine, dispensar, școală, teatru, biserică etc. Pentru designul și construcția bisericii l-a angajat pe Gaudí și i-a dat mînă liberă să facă ce vrea, indiferent de costuri, însă după decesul patronului, fiii lui n-au mai avut interesul să continue construcția, așa că biserica a rămas neterminată, iar naosul, partea pe care a reușit să o termine, a rămas cunoscută drept cripta lui Gaudí.

Cripta e, bineînțeles, atracția principală a coloniei (azi un sătuc mic și liniștit unde-ți vine să închiriezi o casă de vacanță), dar pe lîngă ea mai există cîteva clădiri în stil modernist care merită văzute, chiar dacă doar din exterior.

Dacă vă tentează Colonia Güell, e bine de știut că se află la 20 de minute de Barcelona și se ajunge foarte ușor cu trenul sau mașina.

Load More