All posts tagged spania

Prin oraș: Casa Batlló

Nu există să știi ceva, cît de cît, despre Barcelona, și să nu fie printre alea cîteva lucruri și Casa Batlló – simbol, dacă vreți, al orașului, al modernismului, al lui Gaudí însuși.

Timp de 3 ani am tot evitat s-o vizitez, ba pe motiv că-i plin de turiști, ba că e scump, ba că e prea populară, ba că [insert alte motive]. Am decis într-un final că intrarea n-o să se facă mai ieftină, nici turiștii mai puțini, așa că aș face bine, dacă tot locuiesc aici, s-o vizitez, măcar odată-n viață. Ceea ce am și făcut, și-am aflat cu bucurie că 1. dacă ești rezident, biletul e mai ieftin (15 euro, comparativ cu 23 cel mai ieftin pînă la 36 cel mai scump). 2. dimineața, pe la un 9.30-10 e încă o oră decentă de vizitat, turistul încă doarme sau își bea cafeaua con leche pe undeva.

Înainte să vă las niște poze care să vă facă poftă / curaj de vizitat, cîteva concluzii:
– casa e mare pe dinafară, dar de vizitat sînt practic 2 paliere, scările interioare și acoperișul;
– Gaudí a fost un tip foarte deștept (no news here), toate șmecheriile legate de aerisire și luminozitate m-au impresionat la fel de mult ca detaliile decorative și arhitectonice (orice tip de bilet are smart guide, așa că informații complete la fața locului sau google dacă țineți neapărat);
– dacă tot ajungeți acolo, uitați-vă cu atenție și la celelalte case din zonă, așa numita Manzana de la discordia (un foarte isteț joc de cuvinte, manzana înseamnă în limba spaniolă atît măr cît și bloc), sînt nișe bijuterii arhitectonice pe care e păcat să le ratați.
– dacă vreți să evitați statul la cozi, luați bilete în prealabil de pe net.

Din Spania, cu drag (10)

* O (nouă) listă cu cele mai frumoase / impresionante clădiri din Spania, unele adevărate bijuterii arhitecturale. Eu am văzut 3 deocamdată (Muzeul Guggenheim din Bilbao, Torre Agbar din Barcelona și Metropol Parasol din Sevilla). Cel mai mult mă tentează Hotel Marques de Riscal, de același Frank Gehry responsabil pentru Guggenheim Museum și Peix din Barceloneta.

* În Madrid, un artist bulgar, Christo Guelov, s-a gîndit să mai înveselească puțin trecerile de pietoni și le-a decorat cu forme geometrice și culori vii. Nu m-aș supăra să vină și în Barcelona.

* O știre mai veche, dar eu abia acum am dat peste ea. În timpul războiului civil, arta modernă era folosită pe post de instrument de tortură, de la a-i forța pe deținuți să urmărească Un Chien Andalou pînă la a decora celulele astfel încît să arate cam așa:

* Cum nu știu dacă o să apuc vreodată să citesc Don Quijote (ăla muzical al Adei Milea se pune?), e bine măcar că Disney se pregătește să facă un film pe baza romanului, în stilul Piraților din Caraibe.

* Luna trecută doi spanioli au lansat Napflix (taking siesta to next level!), care e, după cum o dă de gol și numele, o platformă unde rulează la infinit videouri care te ajută să dormi/adormi mai repede. Meniul e foarte variat: sport, documentare, reclame, alegi ce ți se pare mai plictisitor și-ți așezi perna confortabil.

* Și în final, dacă n-ați adormit, un artist spaniol, Gonzalo Garcia Calvo, care face niște origami foarte simpatice.

* Bonus, o știre de ultimă oră: Eduardo Mendoza (Barcelona, 1943) e cîștigătorului Premiului Cervantes pe 2016. Acest premiu, căruia i se mai spune și Nobelul hispanic, se acordă în fiecare an și se împarte între Spania și America de Sud, fiecare cîte un an. Anul ăsta a fost al Spaniei și vă mai spun doar că Mendoza nu cîntă (oficial :)) și mai multe dintre cărțile lui au apărut și în română.

Adéu!

Cele mai bune cărți în spaniolă din ultimii 25 de ani

Babelia, suplimentul cultural al cotidianului El País, a împlinit 25 de ani de existență, ocazie cu care 50 de oameni din lumea cărților (scriitori, critici, jurnaliști, profesori de literatură etc.) din Spania și America Latină au fost invitați să aleagă cele mai bune 25 de cărți de limbă spaniolă din ultimii 25 de ani.

Topul întreg al celor 25 de cărți îl găsiți aici, dar ca să vă fac un pic poftă cu top 5, poftiți:

1. 2666, Roberto Bolaño (2004)
2. Sărbătoarea Țapului, Mario Vargas Llosa (2000)
3. Detectivii sălbatici, Roberto Bolaño (1998)
4. Chipul tău, mîine, Javier Marías (2002)
5. Bartleby & Co, Enrique Vila-Matas (2000)

Remarcăm, desigur, că per total sînt mulți autori cunoscuți și traduși în română, iar topul 5 e chiar un regal, Bolaño pare să fie vedeta (tocmai a apărut anul ăsta 2666 și în .ro), iar eu trebuie să recunosc spășită, pentru a multa oară, că deși cunosc și recunosc multe titluri sau nume din listă, nu am citit nimic de-acolo pe motivul pueril că no me gusta mucho literatura hispanică, din motive nedescoperite deocamdată. Sigur c-am citit (și mi-a plăcut) Márquez și cîteva volume de Llosa, ba îmi place mult și Zafón, care e mai comercial așa, nu a ajuns în lista de cei mai cei, dar la ce dimensiune are literatura de limbă spaniolă (comparabilă cu cea de limbă engleză, aș zice eu), e aproape egal cu 0. Deci dacă reușiți cumva să mă faceți să-mi placă spaniolii și sud-americanii, măcar puțintel, v-aș fi foarte recunoscătoare, mai ales că-i și am la îndemînă.

Bineînțeles că topul a dat naștere la comentarii care mai de care: că nu sînt suficiente femei (nici între scriitori, nici în juriu), că nu e proză scurtă, teatru sau poezie, că Bolaño e necitibil și supraevaluat, că de ce lipsesc X sau Y, evident.

Pe site, cititorii pot să-și voteze ei înșiși favoriții dintre cei 25, așa că topul se cam schimbă, dar vă spun eu, c-am votat (în ideea cărților pe care aș vrea, teoretic, să le citesc), că tot Bolaño și Llosa sînt în frunte, deocamdată.

Deci. Ce ziceți de top? Ce-ați citit de-acolo? Eu cu cine votez încep? Marías?

Castanyada

Tots Sants (sărbătoarea tuturor sfinților, 1 noiembrie) e big deal în Catalunya și, prin extensie, Spania și alte țări preponderent catolice. Ca peste tot, Halloweenul, cu simbolurile și manifestările de rigoare (a se citi de import american) a devenit o sărbătoare de masă, peste tot ai să vezi decorații cu dovleci, schelete și pînze de păianjen și oameni costumați, însă la nivel micro se încearcă păstrarea tradițiilor proprii, cu atît mai mult în Catalunya, unde orice simbol local e foarte prețuit și i se acordă multă atenție.

Pe lîngă tradițiile religioase, Tots Sants e acompaniat și de cîteva tradiții populare, dintre care cea mai cunoscută e Castanyada, care, după cum o dă de gol numele, e sărbătoarea castanelor. Ceea ce înseamnă că această perioadă (nu doar ziua cu pricina) e un pretext pentru reuniuni familiale și amicale în care se bea moscatel, se mănîncă castane prăjite, moniatos (cartofi dulci), fructe uscate și, de departe cele mai apetisante, panellets, care sînt niște prăjiturele rotunde făcute dintr-o bază de zahăr, ou, marțipan, uneori cartof dulce, care se combină pe urmă cu diverse: tradițional cu semințe de pin, dar și cu migdale, cocos, ciocolată, stafide etc.

Pentru copiii mai mici, Castanyada e prilej de mare distracție. Merg la grădiniță / școală costumați în vînzători de castane, cu șorțuri și batic (fetele) sau berete (băieții), mănîncă castane, cartofi dulci și fructe uscate și au tot felul de activități legate de sărbătoare, de la desenat la povești, cîntece și dansuri la temă.

Dacă mă-ntrebați pe mine, cred că prefer Castanyada Halloweenului.

Din Spania, cu drag (9)

* O nouă teorie, care, dacă s-ar dovedi adevărată (deși nu prea văd cum), ar face furori în lumea literară, spune că e posibil ca Shakespeare și Cervantes să se fi întîlnit în 1605 în Valladolid. Shakespeare a făcut parte (se crede) în acel an dintr-o delegație care a vizitat orașul în vederea semnării unui tratat de pace, în timp ce Cervantes locuia acolo cu familia lui.

* Despre Gaudí am auzit cu toții, mulți i-au și admirat lucrările și toată lumea e fascinată de fațada casei Batlló sau de băncuțele din Park Güell. Însă puțini știu că autorul mozaicurilor colorate (plus alte bijuterii arhitecturale) atribuite (doar) lui Gaudí sînt de fapt creația unui mai tînăr colaborator al lui, Josep Maria Jujol, despre care s-a făcut foarte recent un documentar.

* Dacă ajungeți în Spania și vă săturați de tapas și de plajă (lol), uitați o listă cu cele mai meseriașe muzee. Eu am descoperit unul aproape, Micromundi, un muzeu dedicat miniaturilor, în Besalú, îl pun pe listă.

* Și dacă tot sîntem la liste, continuăm vizita culturală cu 7 biblioteci ultramoderne, dintre care descopăr că una e chiar în Barcelona, și aproape de mine, deci aș putea s-o vizitez.

* Iar dac-am ajuns la cărți, iată-le și pe cele mai bine vîndute (lista e de săptămîna trecută). La chica del tren (Fata din tren) continuă să fie sus în top, dar a intrat tare Ildefonso Falcones cu Los herederos de la tierra (Moștenitorii pămîntului), continuarea romanului său de mare succes La catedral del mar (Catedrala mării), un monstruleț de 700 de pagini, tradus și în română.

* Și să nu uităm desigur, în caz că v-a scăpat amănuntul, că în noiembrie va apărea și ultima parte din seria cimitirului cărților uitate de Carlos Ruiz Zafón, El laberinto de los espíritus, (Labirintul spiritelor). Presupun că se va traduce repejor și în română.

null

Adéu!

Postcards: San Sebastian, Bilbao

A photo posted by David Cristian (@departive) on

A photo posted by David Cristian (@departive) on

A photo posted by Lavinia (@rosuvertical) on

A photo posted by David Cristian (@departive) on

A photo posted by David Cristian (@departive) on

De San Sebastián (Donostia în euskara, limba bască), musai să fi auzit. Dacă nu pentru frumusețe, pentru gastronomia bască în general și pintxos în particular (e al doilea oraș în lume, după Kyoto, la numărul de stele Michelin pe cap de locuitor), pentru festivalul de film sau pentru că anul ăsta e una dintre cele două capitale culturale europene, împreună cu Wrocław, în Polonia.

***

A photo posted by David Cristian (@departive) on

A photo posted by Lavinia (@rosuvertical) on

A photo posted by Lavinia (@rosuvertical) on

A photo posted by David Cristian (@departive) on

A photo posted by Lavinia (@rosuvertical) on

Museo Guggenheim, de care se face responsabil, ca arhitect, Frank Gehry (domnul cu peștele de pe plaja din Barceloneta), a făcut din Bilbao o destinație turistică, începînd cu 1997. Pe lîngă muzeu, care e un musai dacă vă pasionează arta modernă, orașul în sine, cochet, curat, între munți și dealuri, a fost pentru mine o adevărată surpriză.

Apropo de Guggenheim, dacă vă interesează memoriile sau arta modernă sau amîndouă, la Pandora M a apărut de curînd Confesiunile unei dependente de artă de Peggy Guggenheim, care nu-mi dau seama dacă e același lucru cu ce am citit eu acum cîțiva ani, Out of This Century: The Autobiography of Peggy Guggenheim, dar cred că da, și mie mi-a plăcut.

Din Spania, cu drag (8)

* Pentru că Spania, pentru că anul Cervantes (400 de ani de la moarte), multe evenimente culturale (și nu numai, inclusiv participanții la MasterChef de anul ăsta au avut de gătit feluri inspirate din Don Quijote) se învîrt în jurul lui. În Ciudad Real (Castilla-La Mancha, la Quijote acasă, deci) a avut loc primul rap battle inspirat din opera lui Cervantes. Cîștigătorul e un băiat de 19 ani, Alfonso Campos Yuste. Aici tot evenimentul, n-am găsit un video doar cu cîștigătorul.

* Săptămîna trecută a avut loc Semana negra, festivalul de literatură dedicat literaturii polițiste / thriller/ horror (a 29-a ediție). Un articol despre cum Barcelona cu cartierele ei gotice, străduțe înguste și misterioase, e cadrul perfect pentru thrillere și romane polițiste.

* Rămînem la cărți. Spania aniversează zilele astea 80 de ani de la începutul Războiului Civil, de unde a rezultat o listă cu 14 cele mai bune cărți despre subiect, de la Homage To Catalonia a lui George Orwell la The Muse, cel mai recent roman al lui Jessie Burton, autoarea Miniaturistei.

* Încă una cu cărți, și gata. Deși trișez un pic, că nu e vorba de Spania, dar eu în ziarele de aici am citit știrea, deci: Laura Esquivel, autoarea mexicană cunoscută pentru Ca apa pentru ciocolată, revine cu o continuare a romanului, după hehe, 27 de ani. Nu numai că a scris o continuare (El diario de Tita), dar se gîndește la o trilogie, pentru că evident. (Ce-i cu pasiunile astea pentru trilogii, tetralogii și serii? Reveniți-vă scriitorilor!)

* Și pentru că azi n-am artă vizuală, luați un pic de lingvistică. 10 false friends pentru spaniolii vorbitori de engleză.

Atît pentru azi. Adéu!

Din Spania, cu drag (7)

Hehe, de mult n-am mai transmis de pe plaiuri iberice, așa că poftiți niște linkuri:

* Începem încet, dar sigur, cu o “căsuță” mediteraneană, La Casa Del Acantilado, în Granada. Arhitecții sînt de la un studio din Madrid, clienții – un cuplu tînăr cu copil. Mă scuzați, ce cuplu tînăr are posibilitățile astea?! :((

* Continuăm cu 40 locuri din Spania mai puțin (sau deloc) cunoscute – dacă vreodată sînteți în pană de idei. Eu am senzația că și să trăiești o viață doar în Spania, și tot nu apuci să vezi tot ce-i fain de văzut.

* 13 motive să fii vegetarian în Spania aka 13 mîncăruri autohtone, de la gazpacho la churros, plus altele de care probabil n-ați auzit încă.

* Cele mai populare nume date copiilor în ultimii ani. Pe plan general, Lucía și Hugo. În Barcelona, Martina și Marc.

* Cele mai bune aplicații spaniole, de la gestionat finanțe, la căutat medici și spitale, Social Diabetes (premiată și se pare foarte utilă, tradusă în 11 limbi), vînzări/cumpărări (singura pe care eu o folosesc) etc.

* María Peñil Cobo, o artistă spaniolă care locuiește acum în SUA, cultivă bacterii cu care ulterior creează mici opere de artă, gen:

* Alfonso Aguirre a ajuns să picteze cu vin din greșeală. I-a plăcut, așa că a continuat.

Atît pentru azi. Adéu!

Load More