All posts tagged Barcelona

Prin oraș: Casa Batlló

Nu există să știi ceva, cît de cît, despre Barcelona, și să nu fie printre alea cîteva lucruri și Casa Batlló – simbol, dacă vreți, al orașului, al modernismului, al lui Gaudí însuși.

Timp de 3 ani am tot evitat s-o vizitez, ba pe motiv că-i plin de turiști, ba că e scump, ba că e prea populară, ba că [insert alte motive]. Am decis într-un final că intrarea n-o să se facă mai ieftină, nici turiștii mai puțini, așa că aș face bine, dacă tot locuiesc aici, s-o vizitez, măcar odată-n viață. Ceea ce am și făcut, și-am aflat cu bucurie că 1. dacă ești rezident, biletul e mai ieftin (15 euro, comparativ cu 23 cel mai ieftin pînă la 36 cel mai scump). 2. dimineața, pe la un 9.30-10 e încă o oră decentă de vizitat, turistul încă doarme sau își bea cafeaua con leche pe undeva.

Înainte să vă las niște poze care să vă facă poftă / curaj de vizitat, cîteva concluzii:
– casa e mare pe dinafară, dar de vizitat sînt practic 2 paliere, scările interioare și acoperișul;
– Gaudí a fost un tip foarte deștept (no news here), toate șmecheriile legate de aerisire și luminozitate m-au impresionat la fel de mult ca detaliile decorative și arhitectonice (orice tip de bilet are smart guide, așa că informații complete la fața locului sau google dacă țineți neapărat);
– dacă tot ajungeți acolo, uitați-vă cu atenție și la celelalte case din zonă, așa numita Manzana de la discordia (un foarte isteț joc de cuvinte, manzana înseamnă în limba spaniolă atît măr cît și bloc), sînt nișe bijuterii arhitectonice pe care e păcat să le ratați.
– dacă vreți să evitați statul la cozi, luați bilete în prealabil de pe net.

Niște seriale

aka streetart în Barcelona.

Pe majoritatea le găsiți dacă sînteți, de exemplu, în drum spre / dinspre Parc Güell sau în căutare de atmosferă hipsterească, în Vila de Gràcia. Responsabili, axe_colours, adică Adrià (designer) și Oriol (arhitect).

A post shared by Lavinia (@rosuvertical) on

A post shared by Lavinia (@rosuvertical) on

A post shared by Lavinia (@rosuvertical) on

A post shared by Lavinia (@rosuvertical) on

A post shared by Axe Colours (@axe_colours) on

Street art în Barcelona (2)

Dacă ați vizitat Barcelona e foarte probabil să vă fi intersectat puțin cu arta stradală, nu de alta dar e foarte la îndemînă (pe toate gardurile, cum ar veni – la propriu), am mai povestit și eu despre ea cu cîteva ocazii (aici mai pe larg, de exemplu).

Acum cîteva săptămîni, în căutarea muralului burlesc de mai jos, al franțuzoaicei Miss Van (care a început să picteze pe ziduri de prin ’93, deci nu e tocmai o tinerică, așa cum ne-am aștepta cînd vine vorba de pictat pereți), am găsit întîmplător, la un minut distanță, un alt zid pictat din cap pînă-n picioare, pe toată înălțimea unui bloc, atît de înalt că nu mi-a încăput în poză. Artistul e Sixe Paredes iar muralul (El Espíritu de la Montaña) e actualmente cel mai mare din Barcelona. Ambele se află în zona Guinardó.

Peste următoarele am dat tot întămplător, deși știam că Vallcarca e o zonă cu mult street art, care în multe cazuri (cum ar fi și Carboneria), e în strînsă legătură cu activismul, squaterii (care nu știu cum se cheamă în română -?) și protestele de aproape orice fel. Nu știu cine sînt artiștii, dacă aflu completez cu informații.

Va urma, probabil.

Din Spania, cu drag (9)

* O nouă teorie, care, dacă s-ar dovedi adevărată (deși nu prea văd cum), ar face furori în lumea literară, spune că e posibil ca Shakespeare și Cervantes să se fi întîlnit în 1605 în Valladolid. Shakespeare a făcut parte (se crede) în acel an dintr-o delegație care a vizitat orașul în vederea semnării unui tratat de pace, în timp ce Cervantes locuia acolo cu familia lui.

* Despre Gaudí am auzit cu toții, mulți i-au și admirat lucrările și toată lumea e fascinată de fațada casei Batlló sau de băncuțele din Park Güell. Însă puțini știu că autorul mozaicurilor colorate (plus alte bijuterii arhitecturale) atribuite (doar) lui Gaudí sînt de fapt creația unui mai tînăr colaborator al lui, Josep Maria Jujol, despre care s-a făcut foarte recent un documentar.

* Dacă ajungeți în Spania și vă săturați de tapas și de plajă (lol), uitați o listă cu cele mai meseriașe muzee. Eu am descoperit unul aproape, Micromundi, un muzeu dedicat miniaturilor, în Besalú, îl pun pe listă.

* Și dacă tot sîntem la liste, continuăm vizita culturală cu 7 biblioteci ultramoderne, dintre care descopăr că una e chiar în Barcelona, și aproape de mine, deci aș putea s-o vizitez.

* Iar dac-am ajuns la cărți, iată-le și pe cele mai bine vîndute (lista e de săptămîna trecută). La chica del tren (Fata din tren) continuă să fie sus în top, dar a intrat tare Ildefonso Falcones cu Los herederos de la tierra (Moștenitorii pămîntului), continuarea romanului său de mare succes La catedral del mar (Catedrala mării), un monstruleț de 700 de pagini, tradus și în română.

* Și să nu uităm desigur, în caz că v-a scăpat amănuntul, că în noiembrie va apărea și ultima parte din seria cimitirului cărților uitate de Carlos Ruiz Zafón, El laberinto de los espíritus, (Labirintul spiritelor). Presupun că se va traduce repejor și în română.

null

Adéu!

În căutarea timpului pierdut

A fost o vreme, acum vreo 9-10 ani, cînd eram foarte fascinată de art nouveau. Am citit pe net, mi-am luat cărți, l-am spionat cît s-a putut atunci prin Cluj, Oradea, Budapesta și nu mai știu pe unde, fără să mă gîndesc că o s-ajung într-o zi să locuiesc într-un oraș în care art nouveau-ul, cunoscut aici sub numele de modernism catalan, e practic la el acasă.

Am fotografiat ieri o patiserie și mi-am amintit că am pe Insta mai multe poze moderniste de prin Barcelona, așa că am încropit o mini-colecție. N-o fi fost Proust în vizită la Barcelona (sau mai știi?), dar îmi imaginez că i-ar fi plăcut.

A photo posted by Lavinia (@rosuvertical) on

A photo posted by Lavinia (@rosuvertical) on

A photo posted by Lavinia (@rosuvertical) on

A photo posted by Lavinia (@rosuvertical) on

A photo posted by Lavinia (@rosuvertical) on

A photo posted by Lavinia (@rosuvertical) on

A photo posted by Lavinia (@rosuvertical) on

Din Spania, cu drag (8)

* Pentru că Spania, pentru că anul Cervantes (400 de ani de la moarte), multe evenimente culturale (și nu numai, inclusiv participanții la MasterChef de anul ăsta au avut de gătit feluri inspirate din Don Quijote) se învîrt în jurul lui. În Ciudad Real (Castilla-La Mancha, la Quijote acasă, deci) a avut loc primul rap battle inspirat din opera lui Cervantes. Cîștigătorul e un băiat de 19 ani, Alfonso Campos Yuste. Aici tot evenimentul, n-am găsit un video doar cu cîștigătorul.

* Săptămîna trecută a avut loc Semana negra, festivalul de literatură dedicat literaturii polițiste / thriller/ horror (a 29-a ediție). Un articol despre cum Barcelona cu cartierele ei gotice, străduțe înguste și misterioase, e cadrul perfect pentru thrillere și romane polițiste.

* Rămînem la cărți. Spania aniversează zilele astea 80 de ani de la începutul Războiului Civil, de unde a rezultat o listă cu 14 cele mai bune cărți despre subiect, de la Homage To Catalonia a lui George Orwell la The Muse, cel mai recent roman al lui Jessie Burton, autoarea Miniaturistei.

* Încă una cu cărți, și gata. Deși trișez un pic, că nu e vorba de Spania, dar eu în ziarele de aici am citit știrea, deci: Laura Esquivel, autoarea mexicană cunoscută pentru Ca apa pentru ciocolată, revine cu o continuare a romanului, după hehe, 27 de ani. Nu numai că a scris o continuare (El diario de Tita), dar se gîndește la o trilogie, pentru că evident. (Ce-i cu pasiunile astea pentru trilogii, tetralogii și serii? Reveniți-vă scriitorilor!)

* Și pentru că azi n-am artă vizuală, luați un pic de lingvistică. 10 false friends pentru spaniolii vorbitori de engleză.

Atît pentru azi. Adéu!

Cu designul la metrou

V-am zis cu ceva timp în urmă cum TMB – acest Metrorex barcelonez, se implică în treburi culturale, în speță atunci vorbeam de un concurs de proză scurtă online.

De data asta e vorba de design. Dacă vă nimeriți pînă la aproximativ sfîrșitul lunii în Barcelona, puteți vedea rezultatul proiectului / concurs Paradigme utopice ale orașului viitorului, organizat de TMB și Tîrgul de Artă Contemporană Swab, gîndit în așa fel încît să coincidă cu Design Week, Primavera Sound și Sonar Festival. Scările din 15 stații de metrou au fost decorate de studenții școlilor de design din Catalunya, plus, pentru prima dată, invitate școli internaționale din Anglia, Argentina, Canada sau Hong Kong.

Aici se pot vedea toate designurile. Cred că preferatul meu e cel al școlii Serra i Abella  din Hospitalet – Viața pe insule suspendate în spațiu.

Și cîteva fotografii pescuite de pe Instagram:

A photo posted by SWAB ART FAIR (@swabartfair) on

A photo posted by @ivonnefm on

A photo posted by Anna Fabo (@annafabbb) on

A photo posted by Luis Urea (@elsenormopa) on

A photo posted by Jessica (@barcelonablonde) on

Cu proza scurtă la metrou

Am văzut că a prins impulsul meu cu short stories, unii s-au pus pe citit proză scurtă, alții pe scris despre, alții pe amîndouă, foarte bine! Ca să vedeți cum se aliniază astrele, cititind știrile locale, aflu că rețeaua de transport public din Barcelona (TMB) organizează chiar un concurs pe tema asta. Între 13 aprilie și 17 mai (o coincidență involuntară cu short story month, presupun) are loc a 10-a ediție a concursului de proză scurtă online, care, foarte deștept gîndit, așa încît să fie loc pentru toate preferințele în materie de social media, are 4 categorii: povestire (unde participanții se loghează cu un pseudonim și uploadează o povestire proprie inspirată de călătoria cu autobuzul sau metroul), InstaPovestire (o fotografie din computer, FB sau Instagram), Sant Jordi Tweet (categoria asta e foarte faină pentru că participanții trebuie să-și imagineze legenda Sfîntului Gheorghe cu dragonul, cavalerul și prințesa în secolul 21 și să o pună într-un singur tweet), iar pentru cei care încep să butoneze imediat ce urcă în metrou, un dialog pe WhatsApp între două personaje.

Premiile nu-s deloc de neglijat: tablete, ebooks, cărți, cursuri de creative writing, invitații la cel mai mare festival de teatru, plus reduceri în diverse locuri.

V-am scris despre concurs pentru că mi se pare o idee foarte faină de campanii, care cred că se poate adapta foarte ușor oriunde. Amatori de povestiri, tweeturi, conversații pe WhatsApp și fotografii sînt peste tot, sponsori s-ar găsi, și nici măcar nu-i musai să fie organizat de vreo companie de transport (îmi imaginez, de exemplu, că în România companiile de telefonie sînt mult mai puternice financiar).

Dacă înțelegeți catalană (sau dacă vreți măcar să vedeți pozele), aici sînt finaliștii de anul trecut. Iar aici, în curs de actualizare, participanții de anul ăsta.

Load More