Piața Diamantului

Processed with Moldiv

Am vrut să citesc Piața Diamantului de cînd am aflat de ea din cartea Simonei Sora (Seinfeld și sora lui Nabokov), la scurt timp după ce-am ajuns în Barcelona. Am zis că o s-o caut în română, dar n-am mai avut răbdare, am cumpărat o variantă în engleză, după ce-am încercat înainte să văd dacă totuși nu-mi iese în spaniolă. Încă nu, nu literatură la un nivel satisfăcător, sau cel puțin nu cu fluxuri ale conștiinței.

Mi-a plăcut romanul lui Mercè Rodoreda, sînt amintirile Nataliei (Colometa), o barceloneză simplă, fără pretenții, o antieroină dacă vreți, care renunță la propria identitate și se supune convențiilor epocii (anii ’30, înainte și după războiul civil spaniol) și capriciilor celui care-i va deveni bărbat. Povestește, fără vreo urmă de resentiment, despre viața ei după ce l-a cunoscut pe Quimet, cel care-i și dă numele de Colometa (porumbiță), familie, greutăți, bucurii, război, mizerie, foame. Și porumbei. Vocea Colometei e de o oralitate directă care mie mi-a amintit un pic de Holden Caulfield, atît doar că Natalia e o femeie fără școală, e ca și cum ți-ai asculta o vecină fără fasoane povestinduși viața.

Nu faceți ca mine. Dacă vreți s-o citiți (și chiar vă îndemn să faceți asta, dacă nu eu, măcar Márquez, care spune că e “cel mai frumos roman publicat în Spania după războiul civil”) căutați traducerea în română (am găsit un fragment și e excelent tradusă din catalană) sau spaniolă. Traducerea asta pe care-am citit-o eu e cea mai recentă dintre cele în engleză, de anul trecut, deci se presupune că ar trebui să fie mai completă și mai bună ca anterioarele (cel puțin 2 de care știu eu). Nu știu cum se traduc cărțile, că eu mă ocup doar cu cititul și nu citesc în engleză traduceri din limbi romanice, care au sigur traduceri (foarte) bune în română. Dar în varianta asta, Quimet se cheamă Joe, Mateu devine Matthew, Pere – Pete, Julieta – Julie, iar cireașa de pe tort, Colometa ajunge Pidgey. Ca și cum nu-i destul că e cam nasol să citești o carte în traducere, pentru că-i pierzi din farmec, dar ce și-o fi zis traducătorul: hai s-o facem cît mai englezească cu putință! Știu că-i o carte greu de tradus, că am citit despre, sînt multe expresii idiomatice, referințe culturale și geografice, plus fluxul conștiinței de care vorbeam, dar totuși!

Piața Diamantului există în realitate, e aici în Gràcia, la doi pași de mine, are un loc de joacă în care merg des cu Ingrid. Așa arată ea acum (duminica dimineața, cînd e foarte liniștită)

Processed with VSCOcam with 7 preset

Iar asta e Colometa, o sculptură de Xavier Medina-Campeny, care se află chiar în piață

Processed with VSCOcam with p2 preset

8

2 Comments

  1. Ema

    Ce fain că ești așa aproape de locurile din carte! Poate pornești și pe urmele celor din Marina lui Zafon (mai ales cimitirul, hehe).
    Da, m-ai convins, voi citi și eu cartea – din fericire, ediția în limba română se află în biblioteca unui prieten. Numele anglicizate sunt de-a dreptul ridicole…

    • O ce fain ca poti sa o citesti in romana.

      Cimitirul n-ar trebui sa fie greu de gasit, probabil nici alte locuri, acum nici nu-mi mai amintesc care, ca n-am cartea aici :(

Leave a Comment