Martie cu scriitori

Să mai ștergem un pic praful și să vă zic două vorbe despre un festival de literatură, care tocmai s-a încheiat.

Kosmopolis, ca festival, are loc odată la doi ani în Barcelona, dar evenimente sînt și în anii de pauză, doar că nu atît de multe / condensate. Spre exemplu, anul trecut au fost invitați Don DeLillo, John Irving sau Svetlana Alexievici, dintre numele mai importante care s-ar putea să vă sune cunoscut.

Ca un fel de preludiu la festival, cu cîteva săptămîni înainte de începerea lui, a fost invitat Ian McEwan, o discuție cu jurnalistul Antonio Lozano. M-am dus pentru că se lansa Nutshell (Coajă de nucă) în catalană și spaniolă, eu o citisem nu cu mult înainte, mi-a plăcut etc. McEwan e un invitat excelent, amuzant, acid la nevoie, flexibil. Nu m-a încîntat prea tare ziaristul, a ținut un pic cu dinții de lista lui de întrebări, așa că interviul a fost cam împrăștiat.

Din cele 5 zile de festival eu am fost doar în 3, pentru că, recunosc, am vrut să aud / văd oameni de care măcar auzisem. În final s-a dovedit că au fost mai mulți cunoscuți, irelevant acum.

Într-o seară i-am ascultat pe John Banville și Pierre Lemaitre, o discuție despre romanul polițist. De Lemaitre n-am citit nimic, iar de Banville doar The Book of Evidence (Onorată instanță), pe lista scurtă la Man Booker în 1989, însă trebuie să menționez că romanele polițiste și le scrie cu pseudonimul Benjamin Black și mi-a plăcut cum a explicat care e procesul de scriere, foarte diferit, al romanelor polițiste față de celelalte – un vocabular mult mai simplificat, de exemplu. A fost foarte faină interacțiunea dintre cei doi scriitori, practic jurnalista care a moderat n-a trebuit să facă decît să le ridice mingea la fileu din cînd în cînd. Și mi-am notat un lucru fain spus de Banville, las aici pentru posteritate (apropo de faptul că nu există genuri literare superioare / inferioare): The world could do with more craftsmen and fewer artists.

În altă zi am mers să-i ascult / văd pe Jo Nesbø și Marc Pastor, care e un tînăr scriitor catalan de thrillere. Și discuția asta a fost faină, poate pentru că Pastor e scriitor și el (și fan al lui Nesbø), nu s-a ținut de o listă de întrebări, au avut un dialog foarte natural, despre Harry Hole, personajul principal din romanele lui Nesbø, seria Occupied și The Snowman, primul film bazat pe un roman de-al lui, cu Michael Fassbender în rolul lui Harry.

N-am citit nimic încă de Nesbø, dar sînt curioasă de cum va rescrie Macbeth pentru seria Hogarth Shakespeare, motiv pentru care l-am și întrebat la sfîrșit, în timpul Q&A despre diferența dintre a scrie propriile povești, idei, personaje etc. și a rescrie povestea altuia (Shakespeare în cazul de față). A răspuns foarte pe larg, cu multe detalii despre viitoarea carte, ceea ce mă face să sper că i-a plăcut întrebarea mea. :D

În ultima seară am fost la un alt dialog între două scriitoare, pentru că tema suna cel puțin interesant – personaje feminine și lumi (im)posibile. Împerecherea lor – Sophie Divry și Kirsty Logan – a fost un pic forțată, cărțile lui Kirsty nici măcar nu au apărut în spaniolă sau catalană, jurnalista-moderator (care mi s-a părut foarte arogantă, ups!) a vorbit foarte pe larg cu și despre Sophie, iar lui Kirsty i-a pus niște întrebări generaliste. Noroc că scriitoarele între ele erau curioase, așa că s-au completat binișor. În final nu s-a vorbit prea mult despre personaje feminine (un minus al moderatoarei), dar cel puțin am rămas curioasă de cărțile ambelor scriitoare.

Și la final, ca să nu rămînă pe dinafară din colecția de scriitori, o foto din decembrie anul trecut cu Max Porter, citind din Grief Is the Thing With Feathers.

(A se scuza calitatea fotografiilor, făcute cu telefonul, de la distanță).

3

9 Comments

  1. Ce frumos și bine de tine că se răsfeți cu așa minunății! Eu doar la Filit m-am simțit la fel (cred), dar sper să mai am ocazia. Doar festivaluri mai sunt, numai că n-am ajuns eu la ele.

  2. Aaah, di ce nu spui mai multe despre raspunsul lui Nesbø. I’m a sucker cand vine vorba de procedeul creatiei :D mi-s curioasa de secrete. :D

    • Păi am zis să nu stric supriza? :P
      Pe scurt, a zis că atît a tot luat din Macbeth pînă n-a mai rămas nimic din Shakespeare, a rămas doar cu structura, și apoi a început să construiască pe ea. Acțiunea e într-un oraș european foarte ploios (poate Londra?), Macbeth e șeful poliției locale, Lady M. o cougar (his words :)) și Macduff un fost coleg care știe secrete murdare despre el.

  3. Ce te invidiez! N-am mai fost la un simpozion de carte din România! Nu ca nu s-ar tine la Montreal, da’ desi stau la 10 minute de Centre ville, ma despart de el trei poduri peste fluviul Saint-Laurent care mai de care mai aglomerat. Pune pe lînga asta iarna de 6 luni si lenea proverbiala si voilà! :D :D :D

  4. Nu inca. Fac acu un alt pod (cica-l termina pina-n 2018, o s-o vad si pe asta) si un tren, nu chiar TGV da’ pe-aproape. Abia astept, ca are Montrealul o biblioteca de sa-ti pierzi toata ziua-n ea (nu stiu ce emoticon e pentru zîmbet nostalgic :) )

  5. Eu, unul, aș sta de vorbă în primul rând cu Ian McEwan, Coaja de nucă e un roman excepțional :)

    Și, deși nu mai este cu putință, tare mi-aș fi dorit să-l cunosc pe Roberto Bolaño.

Leave a Comment