Luna în care am citit doar proză scurtă

aka Ce-am mai citit (12)

După cum anunțasem deja, mai fiind pe plan internațional luna prozei scurte, am ținut să fac experimentul ăsta, de a citi doar proză scurtă timp de o lună. În principiu pare un lucru foarte realizabil, cu diferența că dacă un roman te absoarbe și poți sta și jumătate de zi cufundat în lectură, cu proza scurtă e un pic diferit, are altă dinamică, simți nevoia să te oprești după fiecare povestire, să respiri între ele, să le mai digeri un pic. Cel puțin așa e în cazul meu. Și să mai spun că nici nu sînt o mare cititoare de proză scurtă, dar nici n-o resping, mă încadrez în medie, să zicem. Am citit 4 cărți, probabil aș fi putut și mai multe dacă-mi făceam din asta un scop, dar care mai era farmecul? Către sfîrșitul lunii deja mă simțeam ca la școală, cu lista de lecturi obligatorii sub nas, aveam chef să încep un roman, orice, doar pentru diversitate (motiv pentru care am și îngurgitat rapid o nonficțiune). Ca de obicei, anglo-saxonii predomină, m-am resemnat la gîndul că orice-aș face tot la ei trag, deci nici nu mă mai scuz.

Așadar, în ordine:

Tenth of December / George Saunders (2013) ☆☆☆
De cînd a apărut, cartea asta a fost prin toate topurile și recomandările posibile, ba am găsit-o chiar într-o listă cu cele mai amuzante cărți, ceea ce mi se pare un pic forțat, fiindcă multe povestiri sînt de-a dreptul dramatice, și nu-i neg calitățile umoristice, doar că e departe de a fi amuzantă ca scop în sine. Ca tematică, Saunders se învîrte în universul american, așa cum ne e prezentat de multe ori în ficțiune (în special filme și TV), cu credite ipotecare și soldați întorși de pe front care nu știu cum să se reintegreze, boli mintale și răpiri, dar are un aer destul de distopic și SF în multe dintre povestiri (fete ajunse în America via trafic pot fi cumpărate ca decor pentru gazon, teste pentru medicamente efectuate în închisori experimentale etc.) De departe, cea mai bună (există, se pare, un consens general în privința asta) e prima povestire, Victory Lap, poate fi citită online (de fapt majoritatea povestirilor au apărut în The New Yorker de-a lungul timpului și au fost adunate ulterior în această colecție). Netradus încă în română, dar poate poate.

Oameni / Mihai Mateiu (2011) ☆☆
Deja citisem 3 povestiri din Oameni în antologia Best of. Proza scurtă a anilor 2000, atunci cînd am și decis că vreau să citesc volumul ăsta. Din păcate, pe cît de mult mi-au plăcut 2 dintre povestiri, Bunica murind și Vînătorul (dovadă că Marius Chivu a avut mînă bună cînd le-a selectat pentru antologie), pe atît de puțin interesante mi s-au părut celelalte. Mihai nu excelează ca stilist (cum face Saunders, am uitat să menționez mai sus), dimpotrivă, am cîrcotit și i-am găsit hibe de multe ori, dar ca subiecte, povestirile lui sînt ofertante.


A Good Man is Hard to Find and Other Stories / Flannery O’Connor (1953)
☆☆☆☆
O’Connor a fost o surpriză pentru mine, scrie (a scris, mă rog, a răposat de tînără, la doar 39 de ani) o proză extrem de lucidă, foarte sudistă ca subiect și întotdeauna with a twist. Adică sînt genul ăla de povestiri din care nu poți să te oprești pe la mijloc și să le abandonezi, pentru că știi că la final se întămplă ceva neașteptat și care schimbă total toată povestea. Proza ei e mai întunecată, nu degeaba e încadrată la Southern Gothic, personajele sînt puțin spre deloc plăcubile, unele de-a dreptul enervante sau hidoase, iar situațiile aproape întotdeauna extreme. Mi-au plăcut multe povestiri din volum, de fapt nu știu dacă a fost vreuna care să nu îmi placă. N-am găsit-o tradusă în română.

After Rain / William Trevor (1996) ☆☆☆☆
La Trevor am ajuns via Claire Keegan, care a fost comparată cu el, și m-am gîndit că dacă ea mi-a plăcut atît de mult, musai să-mi placă și el (irlandez, extrem de prolific și ca romancier și ca scurt prozist, mult premiat, finalist Man Booker de multe ori). Și da, mi-a plăcut (nu la fel de mult ca Keegan, totuși), mi-a amintit cumva de Alice Munro. Multe, dacă nu chiar toate dintre povestirile lui, se învîrt în jurul familiei, în toate combinațiile posibile. Sînt molcome, nu se întîmplă aproape nimic ieșit din comun, și sîntem mereu în Irlanda rurală, Dublin sau Londra. The Piano Tuner’s Wives și A Day cred că sînt preferatele mele, deși, din nou, nu-mi amintesc de vreuna care să nu-mi fi plăcut. Trevor e tradus în română cu cîteva romane.

Și ca să închei de tot cu experimentul proza scurtă, m-am uitat peste ce-am mai citit în ultimii ani și vă recomand așa (am scos din calcul Cehov, Marquez și alții ca ei):

* Claire Keegan / Walk The Blue Fields
* Adriana Bittel / Cum încărunțește o blondă (reeditată anul trecut parcă, deci de găsit)
* Lydia Davis / Varieties of Disturbance
* Yoko Ogawa / Three Novellas (OK, nu-s povestiri, sînt nuvele, dar ne încadrăm la proză mai scurtă :P)
* Alice Munro / Hateship, Friendship, Courtship, Loveship, Marriage (se găsește tradusă)
Ha, doar femei! Fără intenție, promit! :)

Și, bineînțeles, nu uitați de Best of. Proza scurtă a anilor 2000 / Marius Chivu (editor) și de nou apăruta revistă de proză scurtă Iocan, despre care aștept impresii de la cei care și-au cumpărat-o / citit-o.

7

7 Comments

  1. vio

    da da marvălăsz, da pînă nu o citeşti pe Molly Antopol cum ţi-ai dat cuvîntul de pionieră eu nu mai vb cu Dvs. am zis!

    :D

  2. Elvira

    In “Victory Lap”, se opreste Kyle la timp sau ba? Impresia mea a fost ca ii crapa capul tipului ( “Quiet. I am the boss of me”, ce vede fata, ce vede tipul) si ca parintii ei incearca sa cosmetizeze un pic realitatea. Apoi am citit o recenzie la Tenth of December in care se vorbea despre cum au fost adolescentii pe rand eroi, el salvand-o pe ea, ea strigand si oprindu-l pe el de la o crima. Hmm. Nu ca asta ar fi cel mai important lucru, dar totusi. Numai mie mi s-a parut ca bietul Kyle a reusit sa iasa din linia dreapta trasata de directivele parintilor, ca apoi, din pacate, sa nu se mai poata opri si sa “sara parleazul” cu totul?

    • Si eu cred ca tine, cel putin asta a fost senzatia mea cind am citit, desi am impresia ca episodul a fost scris intentionat asa ambiguu (acum ca ai zis am cautat si eu putin si vad opinii diverse, cineva spunea ca spera ca cei doi adolescenti au ramas prieteni pe urma?!)

      Mi-a placut la nebunie cum se plimba Saunders prin mintile celor 3, mai ales a lui Kyle – cred ca se poate dezvolta din gindurile lui o intreaga discutie daca nu chiar teorie vizavi de parenting si limite.

      Ai citit toate povestirile sau doar pe asta?

  3. Ema

    Ieei, așteptam postarea asta (chiar mă întrebam când o să scrii despre), așa că m-am întrerupt din șters praful pentru a vedea cum a fost experiența ta în luna prozei scurte. :)) Hmm, mă așteptam să vii cu cel puțin șase volume! Și, apropo, unde sunt notele la fiecare carte? Nu știu cum să zic, dar chiar simt că lipsește ceva. :))
    Eu cred că am rămas doar la un singur volum de proză scurtă, altul n-am mai reușit să citesc, dar o să fiu mult mai atentă de acum încolo, ca să nu mai neglijez povestirile.
    Mă bucur că ți-a plăcut Flannery O’Connor, cineva (Adi, parcă) mi-a spus că au apărut deja toate povestirile ei într-un volum mai vechi de la Univers.
    Deci vreau să-ți spun că, în sfârșit, am găsit & cumpărat și eu Best of, iar Iocan urmează să iau. Important e să le și citesc. :)

    • Cu adevărat importantă mă simțeam dacă te-ai fi oprit din citit ca să-mi citești mie perorațiile, așa cu ștersul prafului cred că a fost mai degrabă o scuză. :)
      Hai că m-am mobilizat și le-am dat și note.

  4. Marius Chivu

    1. Saunders va fi tradus în română anul acesta, dacă nu se întîmplă ceva neprevăzut :)
    2. O’Connor este grozavă! Îţi recomand şi “Everything that rises”!
    3. Mie îmi place Trevor şi nici eu nu ştiu dacă a fost tradus cu povestiri. Poate prin anii 60-70…
    4. Şi eu aştept impresii despre Iocan :)
    Salutare celor de pe aici!
    M.

Leave a Comment