Luna în care am citit doar cărți scrise de femei

aka Ce-am mai citit (11)

Nu știu pe unde surfați voi netul, dar se poate să fi întîlnit măcat o dată luna asta (martie) #womenhistorymonth*. În principiu se sărbătorește contribuția femeilor la chestiuni importante ale omenirii. Eu, ca să nu rămîn mai prejos, am zis c-aș face bine să citesc doar scriitoare, că oricum material este, deci după cum urmează:


Rachel Joyce / The Love Song of Miss Queenie Hennessy
☆☆☆☆☆ Dacă n-ați citit deja Incredibilul pelerinaj al lui Harold Fry, ați face bine să, fără prea multe comentarii. Dacă ați citit deja, știți cine e Queenie și care e legătura cu Harold. Acțiunea romanului e concomintentă cu pelerinajul lui Harold, și, după cum probabil se deduce din titlu, e în principal un roman epistolar, cu mici inserții din viața neobișnuit de palpitantă și amuzantă a muribunzilor din sanatoriul unde e internată Queenie. Mi-a plăcut la fel de mult, ba poate chiar un pic mai mult decît Pelerinajul, pentru că forează destul de adînc în viața aparent banală și solitară a lui Queenie (și a lui David, fiul lui Harold, despre care știam anterior doar un amănunt tulburător). Sper ca Litera să traducă și volumul ăsta, ar fi păcat să nu.

Claire Keegan / Walk The Blue Fields, Foster ☆☆☆☆☆ Despre Keegan am scris nu demult, dar reiau un pic, în caz că n-ați fost pe recepție. Ce mi-a plăcut foarte mult e că povestirile ei n-au o delimitare temporală foarte concretă, adică pot fi foarte bine plasate acum cîțiva ani sau acum 200 de ani. Bărbații sînt dominanți și de multe ori tăcuți, dar uneori nu știu pe ce lume trăiesc; unii au o viziune ciudată asupra familiei (într-una dintre povestiri, un bărbat o vede pentru prima dată pe cea care îi va fi soție și deja și-o imaginează cum îi va cîrpi ciorapii și călca pantalonii), femeile sînt puternice și nu de puține ori încăpățînate, iar copiii, în cele mai multe cazuri, neglijați, dacă nu chiar puțin abuzați, mînați de dorința de a pleca de-acasă. Și desigur, în fundal, invariabil, glia strămoșească. N-a fost tradusă încă, din cîte știu.

Marina Lewycka / Two Caravans ☆☆☆ Pe Marina am auzit-o la Cluj acum mai mulți ani, lecturînd fix din cartea asta, îi citisem anterior două romane, Scurtă istorie a tractoarelor în limba ucraineană (plăcut mult) și We Are All Made of Glue (meh), deci mă așteptam să îmi placă cît de cît, așa că am împrumutat cartea de la biblioteca de cartier, care, spre surprinderea mea are literatură contemporană engleză / americană destul de bună. Lewycka mizează în principal pe umor, mai ales de limbaj, care-i iese bine, doar că m-a pierdut puțin cu povestea: 6-7 personaje aterizate mai mult sau mai puțin legal în UK la cules de căpșuni pe moșia unui Smith sau așa ceva. După care se întîmplă una, alta cu ele (personajele), se despart în grupulețe, Lewycka le pierde pe parcurs și în ultima jumătate rămîn doar două, love story made in Uk(raine), bla bla. Dacă vreți musai să citiți ceva de ea, căutați Istoria tractoarelor, e apărută la Polirom.

Ali Smith / The Accidental ☆☆☆☆ E primul roman de Ali Smith pe care-l citesc și sînt foarte subiectivă, că nu prea am termeni de comparație cu propriile ei romane/povestiri, adică nu știu dacă scrie atît de mișto de obicei sau a fost o întîmplare. Tind să cred că de obicei, deci va trebui să verific curînd. Romanul nu e atît de mult despre subiect (obișnuita familie disfuncțională cu care ne-a obișnuit literatura americană – doar că tura asta se joacă în deplasare și anume UK – la ușa căreia se înființează într-o zi un personaj feminin care le va bulversa viețile tuturor sau dimpotrivă, după cum vrem să acceptăm lucrurile, le va pune viața în ordine), cît despre cum scrie Smith, postmoden & ușor experimental (fără să fie obositor și enervant, cum se mai întîmplă), cu trimiteri subtile și umor, deci foarte pe gusul meu. A apărut și în română la RAO, sper că e o traducere bună.

*Dacă tot ne jucăm cu hashtagurile, să știți că în februarie a fost #blackhistorymonth și chiar am vrut să citesc un autor de culoare, doar că nu mi-a ieșit pe motiv de Război și pace, pe care am citit-o, iată, într-un final glorios (am scris mai mult despre ea pe Goodreads în timp ce o citeam și după), ca să scap de o grijă la pensie.

***

Cum reușesc unii să scrie fără paranteze atît de dese și de lungi, iată o întrebare la care nu am încă răspuns.

8

21 Comments

  1. M-ai mobilizat și am început și eu Accidental azi, deși ăi tot dădeam târcoale de ceva vreme. Eu am versiunea în română – poate fac ca la Era să fiu eu și caut pe urmă și engleza, doar așa, de dragul de a descoperi jocurile de cuvinte de acolo. :) Revin cu impresii. ;)

  2. O să vreau să citesc şi eu la un moment dat The Love Song of Miss Queenie Hennessy, căci tare mult mi-a plăcut Pelerinajul.
    Văd că tot în jurul scriitorilor englezi gravitezi :P

  3. Ce ma bucur ca ti-a placut The Accidental! Pe alealalte nu le stiu da’ închid ochii si ma fac ca nici n-am auzit, tabarnak ca multe carti îs de citit pe lumea asta si tare-s numa’ una!

  4. Ema

    Hihi, mie mi se întâmplă uneori să citesc una după alta cărți scrise de femei, cu totul accidental. Ăsta-i un semn că nu trăiesc cu impresia că autorii masculini sunt mai buni și nici că încep o carte cu conștiința sexului de care aparține autorul, ci mai degrabă atrasă de subiect. :))
    Ce fain că ai o bibliotecă de cartier cu cărți în engleză! :D Eu recunosc că am fost ademenită de titlul cărții cu tractoarele, dar conținutul m-a cam dezamăgit. Totuși, am cumpărat fără să clipesc cartea în engleză, când am găsit-o la un SH, la prețul de 1 leu. :)) Asta după ce o citisem deja – dar cum să ratez o asemenea ofertă?!
    Ha, zici că mi-ai citit gândurile! Nu m-am apucat de Ali Smith de teamă că scriitura ei ar putea fi obositoare și enervantă, noroc că ai menționat acest aspect și cu ocazia asta mi-ai spulberat temerile. Mulțumesc, Lavinia. :) Acum chiar sunt curioasă să citesc ceva de ea.
    M-ai mai mobilizat un centimetru și cu cartea lui Keegan (vezi că e Claire :P), pe care mi-au lăudat-o Declan și Dolors, dar nu m-am apucat de ea.
    Cât despre continuarea la Harold Fry, eram curioasă dacă e faină, pentru că, de obicei, continuările nu prea se ridică la nivelul primei cărți. Mă bucur să aflu că ți-a plăcut!

    • Nici eu nu cred ca ma uit foarte atenta la ce carti citesc, sa fie femei sau barbati (desi cred ca in principiu citesc mai mult scriitori), doar ca luna asta am facut o exceptie, de 8 martie :P

      Deci daca Istoria tractoarelor nu ti-a placut, poti sari peste restul cartilor ei, dar musai sa incerci Ali Smith, iar cu Keegan si Joyce vezi tu, dar eu musai vreau sa citesc si Antarctica de Keegan. Sper s-o gasesc pe-aproape.

      Multam de atentionare ;)

      • Ema

        O să încerc ceva de Ali Smith, clar. Am în bibliotecă „Fata întâlneşte băiatul”, care, haha, cică are un întreg capitol scris aproape numai din paranteze! Cred că o să-ți placă și ție! :D

  5. doarlegumă

    Hm, deci eu n-am știu asta cu #womenhistorymonth. Trăiești și înveți.

    Parantezele sînt prietenele noastre.

  6. Fără să am în vedere neapărat acest lucru (womwnhistorymonth) și eu am citit în martie numai cărți scrise de autoare, erau în planul anual două de la noi: Annie Bentoiu și Constanța Buzea – le-aș da primei 3 steluțe, la a doua 2 și 1/2. De la tine mi-a plăcut cea de la RAO a lui Ali Smith, s-a tradus titlul prin ”Accidental”. Numai una pentru că pentru celelalte aștept traducerea. Cum este declarată luna aprilie pe plan literar ?!

    • A, deci ai citit Accidental?
      Am citit si eu una dintre cartile lui Annie Bentoiu, mi se pare ca sint doua, tin minte ca mi-a placut destul de mult.

    • Antoaneta, ramasesem datoare cu o info. Nu cred ca e declarata nicicum luna aprilie dpdv literar (de fapt nici women history month nu tine doar de literatura), dar in 23 aprilie se sarbatoreste World Book and Copyright Day, iar aici in Catalunya e o sarbatoare foarte faina, oamenii isi fac cadou unii altora trandafiri si carti.

  7. Nu n-am citit-o, o rețin pentru un adițional la planul de lectură deja existent. Mi-a plăcut cum ai scris despre toate, dar o pot citi numai pe cea tradusă la noi de RAO. Poate mă ajută să mă desprind de ”Raftul Denisei” pentru o vreme :)
    Ce frumos, se pare că sunt mai atașati de cultura lor dacă au o asemenea sărbătoare!

  8. Si eu traiesc cu si pentru paranteze (ca deh, doar nu imi pot exprima cursiv o idee). Recunosc ca nu prea mai citesc in ultimul timp, spre rusinea mea. Ultima carte citita a fost James Clavell “Vartejul” in noiembrie 2015 (stiu!), nu stiu cum de imi scapase. Mi-a luat vreo 2 luni sa o termin pentru ca citeam “2 pagini” inainte de a adormi, apoi le reciteam, apoi iar adormeam si tot asa. O sa incerc si recomandarile tale, merci!

  9. Și mie mi-a plăcut Ali Smith, s-ar putea să scrie bine în general.

Trackbacks for this post

  1. Nonfiction November

Leave a Comment