În șalvari și cu ișlic

cvgCine s-ar fi gîndit că o să ajung eu să citesc istorie din plăcere? Dacă fac un exercițiu de memorie, nici măcar nu-mi amintesc cine mi-a fost prof/ă de istorie în ultimii 3 ani de liceu. Suprinzător, îmi amintesc toți ceilalți profi, din clasa a 5-a pînă într-a 9-a. Pentru mine istoria a însemnat întotdeauna memorat date și ani de domnie. La o adică, mai interesează pe cineva, odată ce dă bacul (dacă o mai fi istoria obligatorie, pe vremea mea nu era), între ce ani a domnit Cuza sau din cine era formată Antanta? Pariu că nu. No, ori n-oi fi avut eu profi de treabă, care să-mi insufle drag de trecut, ori nu s-a prins nimic de mine. Nici măcar romanele astea istorice la modă, gen Philippa Gregory n-au reușit să mă prindă (e drept că n-am încercat vreo carte, doar un film bazat pe).

Adevărat că și la cartea asta, partea de civilizație & societate e mai palpitantă decît cea de istorie (de fapt predomină, sau istoria e bine camuflată în ea), motiv pentru care probabil mi-a și plăcut. Plecasem la Cărturești cu gîndul să cumpăr Evgheniţi, ciocoi, mojici, despre care citisem o recomandare undeva, și-am sfîrșit prin a o lua pe asta, amintindu-mi că de fapt și despre asta am citit undeva și mi-am propus să o citesc cîndva.

Citești și te minunezi văzînd cu cîtă lejeritate erau trecute cu vederea infidelitățile bărbaților de către biserică (căci mitropolitul e cel care împărțea dreptatea), dar cît de aspre erau pedepsele pentru femei, pentru același păcat: bătaie, umilire publică, trimis la mănăstire cu confiscarea zestrei etc. Întreaga instituție a căsătoriei secolului 18 era de fapt o afacere între tatăl fetei și viitorul ginere, care nu avea nimic de-a face cu dragostea sau cu dorința/părerea femeii. Și dacă mă gîndesc un pic, vinovată pentru violența domestică de ieri și de azi, e în bună parte biserica, cea care le recomandă bărbaților ce tipuri de bătaie pot aplica nevestelor, bătaia avînd caracter de îndreptare și nu de umilință! Brr. Sigur că nu e doar despre cum își băteau bărbații nevestele mai demult, încercați, merită.

N-o citești ca pe un roman, din motive evidente, mie mi-a luat cîteva săptămîni chiar, dar te prinde. Pentru că CV-G e foarte obiectivă, dă multe exemple, suficiente amănunte și uneori picanterii, dar e totuși o carte academică (se simte munca imensă de cercetare din spatele ei), așa că avem și trimiteri și note de subsol, dar și un glosar, la nevoie. Acum chiar sînt curioasă de Evgheniți, ciocoi, mojici și sper ca Humanitas să nu se oprească aici cu seria societate & civilizație, că uite, le face istoria mai accesibilă chiar și ăstora ca mine.

 

 

 

3

5 Comments

  1. Eu sigur n-am avut profi de istorie de treaba…cel din generala de exemplu, ne dicta o lectie si ora urmatoare, impartea tabla in trei, ne scotea in fata clasei si ne punea sa scriem din ce ne-a dictat ora trecuta de la cuvantul X la cuvantul Y.
    Uram sa invat lectiile pe de rost, nici de mine nu s-a prins nimic….
    Am mai recuperat citind romane istorice…
    Mi se pare interesanta cartea despre care ai povestit, iar titlul e chiar atragator :)

  2. Eu iti recomand Philippa Gregory si cartile ei , filmele nu sunt edificatoare. asa am mai invatat si eu putina istorie si mi-am mai amintit cate ceva din ce-am invatat la scoala.

Leave a Comment