Ce-am mai citit (15)

și mi-a plăcut mult sau foarte mult. Las deoparte niște proză scurtă românească, despre care o să scriu separat, cu proxima ocazie.

Revenge / Yoko Ogawa
Pe Ogawa am mai citit-o acum vreo doi ani cu niște nuvele destul de stranii, dar povestirile astea din volum, yum yum! Ciudățele peste poate, într-un stil japonez minimalist, în care toată lumea e cuminte, își vede de apartamentul propriu, merge conștiincios cu metroul, admiră cireșii înfloriți pînă cînd, fără să se fi anunțat, zbang! se întîmplă ceva un picuț grotesc, după care se termină povestea și Ogawa trece la următoarea. Doar că șmecheria cea mare e că fiecare povestire preia cîte un element, uneori de-a dreptul minuscul, din povestirea anterioară (un personaj, o prăjitură cu căpșuni, un morcov în formă de mînă), așa că la final ne alegem aproape cu o nuvelă. Sau așa ceva.

Lupta mea: Cartea întîi. Moartea unui tată / Karl Ove Knausgård
Pentru c-am ajus eu să-l citesc pe domnul ăsta vinovați sînt, în ordine: Jess în Gilmore Girls Revival, Will Rycroft – community manager la Vintage, într-un filmuleț pe YouTube și Dan Coman într-un interviu la All You Can Read. Dacă nu știți despre fenomenul KOK înseamnă că vă aflați într-un internet paralel. Dacă nu vă place, pot să vă înțeleg, iar dacă vă place, vă înțeleg perfect! Practic n-am spus nimic concret, ideea e: fie ai răbdare și interes să citești cum face el curățenie în baia bunicii, fie nu. Cît despre mine, pot să-i citesc lejer și lista de cumpărături, șiii, așa cum nu mai știu cine spunea, chiar și cînd m-am plictisit, am citit cu interes.

Nutshell / Ian McEwan
Ua! A trebuit să ajung la a 6-a carte de McEwan ca să zic în sfîrșit că da, dom’le! îmi place cum scrie băiatul ăsta. Vreau să cred că domnii ăștia cu Hogarth Shakespeare se zgîrie pe ochi iar Gillian Flynn are coșmaruri cu fetuși! (Aici ar trebui să știți ce e cu Hogarth Shakespeare, ceea ce sper că.) Atît de bine e rescris Hamlet din perspectiva unui prunc încă nenăscut, că practic însuși Will cred că e un pic invidios. Nu doar că e un roman cît se poate de contemporan, dar e și foarte deștept, ca să nu mai zic de amuzant. Cît s-o fi distrat McEwan scriind la el!

The Waves / Virginia Woolf
Am vrut să citesc romanul ăsta pentru că sînt victima recenziilor entuziaste, și cum am auzit anul trecut una, hop am cumpărat și cartea. Am mai citit-o pe Virginia în trecut, și de voie și de nevoie; în afară de Orlando, pe care n-am putut să-l diger (dar ce idee mi-a venit, să caut filmul cu Tilda), celelalte mi-au plăcut mult și foarte mult. E greu cu femeia asta. Dacă vreodată m-am întrebat ce-a vrut să spună autorul, apăi aici a fost. 6 prieteni, ale căror vieți se împletesc, uneori pînă la contopire, sînt urmăriți din fragedă pruncie pînă la finalul vieții, unde viața se suprapune cu parcursul unei zile, iar momentele vieții coincid cu mișcările soarelui pe cer, de la răsărit pînă la apus. E totul un simbol și-o metaforă (sau poate nu!?) așa că la un moment dat am lăsat încercările de a înțelege personajele și-am tratat totul ca pe o proză poetică, și bine am făcut. (Cred!)

Ușa / Magda Szabó
De mult n-am mai găsit un personaj atît de magnetic ca Emerenc! Însă pe cît de mult mi-a plăcut ea ca personaj (unde, să ne-nțelegem, ea nu e deloc plăcubilă, dar e genul pitoresc spre mitologic), pe atît de puțin am înțeles relația disfuncțională dintre scriitoare (Magda) și menajeră (Emerenc), în care prima se lasă abuzată verbal și emoțional, într-un raport de forțe cel puțin ciudat. Nu m-au mulțumit pe deplin lămuririle lui Andrei Dósa (traducător) de la final, încă mai rumeg la posibile explicații. În schimb mi-a plăcut mult alegerea titlului, care trimite și la lucruri pămîntești, și la bagaj emoțional. Notă către mine: să citesc mai mulți unguri.

Blestemul tîlharului mustăcios / Irina Teodorescu
Ema, ție trebuie să-ți mulțumesc pentru cartea asta, că dacă nu o pomeneai tu, treceam bine mersi pe lîngă ea în librării. Irina e româncă trăitoare în Franța și, deși a scris romanul în franceză (ba a luat și ceva premiu pentru el), eu cred că tot românii îl apreciază mai bine, pentru că subiect și personaje. Adică Marineștii, blestemați de către un haiduc cu fasole bătută prin mustăți, care o duc din ghinion în ghinion pînă în anul 2000. Dacă subiectul și personajele mi se par autentic românești, stilul și dialogurile mi s-au părut franțuzite, venite pe unde psihotronic-cinematografice direct de la Jean-Pierre Jeunet .

5

10 Comments

  1. Ema

    Știi că e ceva foarte ciudat aici? Am citit toate cărțile de care vorbești mai sus – cu o asemenea coincidență nu cred că ne vom mai întâlni vreodată, mănânc o portocală în cinstea acestui moment. :D Inclusiv Valurile, pe care am terminat-o în seara asta, într-o confuzie apoteotică. M-am simțit eliberată când am ajuns la final, ultima sută de pagini mi-a mâncat ficații.
    Hehe, mă bucur că n-ai ocolit Tâlharul, uite că eu nu m-am gândit la Jeunet, deși e unul dintre regizorii mei preferați.
    Mulțam și eu pentru recomandare, mi-a plăcut Revenge, dar tot The Diving Pool rămâne preferata. :)

  2. He he, se pare că am citit și perceput Ușa la fel, dar ne lansăm în discuții amănunțite mai târziu.
    Cu „fenomenul KOK” am ajuns deja la volumul 3, dar am zis că fac o pauză de la serie.
    De la Virginia Woolf nu știu de ce îmi aduc aminte vag doar Mrs Dalloway și To the Lighthouse, dar am și Orlando și The Waves, așa că o să-mi fac o notă mentală să le scot mai în față.
    Nutshell cred că încep și eu astăzi, gata, m-am hotărât. :)

  3. Ușa vreau și eu să o citesc, dar nu apuc acum când o discutăm pe grup. Povestirile lui Yoko Ogawa îmi sunt necunoscute, dar în rest am citit sau am pe listă celelalte cărți :) Tare mult îmi plac rezumatele astea alea tale!

  4. Yoko Ogawa – Revenge a aparut si in romana? Ma intereseaza tare mult cartea din ceea ce spui tu aici.

Leave a Comment